Anirock

Cand suntem obisnuiti cu suferinta nu o mai simtim ca pe o sulita; ci ca pe un simplu cosmar. Uneori ne dorim ca celorlalti sa le fie bine si uitam complet de noi. Ne daruim fara sa cerem nimic in scimb; apoi ne dam sema ca straduinta noastra este   degeaba. Pun ramasag ca nu vom putea ajuta pe cineva al carui suflet e bolnv oricat am incerca. In anumite momente simtim nevoia sa luam durerea de la persoanele din jur si sa ne-o asumam fara sa gandim. Am vrea sa suferim in locul celor ce abia acum afla cu ce se mananca iadul. Nu putem. Suntem neputinciosi. Fiecare are iadul sau; pe care noi  ceilalti nu il putem sterge, doar il putem diminua. Oare e nevoie sa ne macine atat cosmarul celorlalti? De ce ne pasa atat de tare incat simtim pumnalul in sufletul nostru? Nu stiu….

Seria: “Pentru suflet”

Dedicat unei  Pantere dragi….